Skip to content
20.03.2011 / Fliker09

«INTERZIS!» sau puţină proză de la Alex Fliker


Prefaţă

L-am scris eu pe 23 ianuarie 2004. Trăiam eu atunci la iubita mea bunică. Deseori răceam trăind la ea, e foarte rece în apartamentul ei. Vara e bine, dar iată iarna nu prea… Pe scurt, eram răcit eu atunci. În acea noapte am visat un vis neobişnuit. Trezindu-mă am decis să-l înscriu. Eu nici la mic dejun n-am plecat, am luat caiet de 12 file, un pix şi am început a scrie. Am scris practic întreg caietul, chiar am fost nevoit să scriu cu creion, pasta la pix s-a terminat în cel mai neconvenabil moment. Ulterior am rescris această povestire fără modificări în alt caiet şi am dat prietenilor mei s-o citească (ei sunt prezenţi în povestirea mea, ei într-adevăr sunt fraţi). Li-a plăcut şi eu am m-am gândit că ar fi de dorit să «şlefuiesc» povestirea mea şi s-o dau de citit mai multor persoane. Au fost câteva încercări dar nici una din ele n-am dus până la capăt, pur şi simplu n-am putut, nu-mi ajungea inspiraţie. Treceau anii dar eu nu uitam de povestirea mea. Am scris şi alte povestiri, ma mari decât această, dar nici una din ele nu a ajuns până în ziua de azi. De aceea eu tot speram că totuşi voi reuşi să rescriu povestirea mea pentru a da-o citirii prietinilor mei.  Şi iată am reuşit, am lucrat 3 zile. Prima a ieşit versiunea în rusă. Traducerea în română a luat ceva timp… Doresc să mulţumesc mult pe prietenul meu Artiom. Căci anume la el m-am adresat când căutam un imbold. Şi eu l-am primit! Eu m-am apucat de lucru şi am dus până la capăt de data aceasta. De asemenea el este primul care a recenzat şi a introdus unele corectări în povestirea mea. Mulţumesc, Artiom! De asemenea doresc să mulţumesc două domnişoare minunate, prietenele mele Vica şi Liuda pentru acordarea ajutorului în recenzarea serioasă a lucrării mele. Iată parcă şi totul ce am dorit să scriu în prefaţă. Unicul ce vă voi cere — citiţi şi comentaţi. Comentaţi şi criticaţi. Nu am probleme cu percepţia criticii! Iată şi propriu-zisă povestirea mea:

Postfaţă

Aţi citit? Atunci voi repeta rugămintea mea — comentaţi, exprimaţi-vă părerile! Eu foarte mult aştept aceasta. Anticipând întrebarea despre finalul pot spune că în aceasta şi constă farmecul — povestirea mea nu te lasă imediat după finisarea citirii sale. Şi anticipând o altă posibilă întrebare — eu nu ştiu dacă voi scrie continuare. Idei sunt! Dar în direcţia corectă eu mă gândesc despre continuare? Eu nu ştiu, trebuie să meditez asupra acestui lucru. Este necesar de timp şi… inspiraţie. Dacă va fi inspiraţie — eu voi scrie o carte întreagă! Promit. Şi ultimul ce aş dori să fac e să mulţumesc tutora care au citit povestirea mea!

Advertisements

Добавить комментарий

Заполните поля или щелкните по значку, чтобы оставить свой комментарий:

Логотип WordPress.com

Для комментария используется ваша учётная запись WordPress.com. Выход / Изменить )

Фотография Twitter

Для комментария используется ваша учётная запись Twitter. Выход / Изменить )

Фотография Facebook

Для комментария используется ваша учётная запись Facebook. Выход / Изменить )

Google+ photo

Для комментария используется ваша учётная запись Google+. Выход / Изменить )

Connecting to %s

%d такие блоггеры, как: